Despre Comuna Bruiu

Prezenţa numeroaselor vestigii scoase la lumină pe teritoriul judeţului Sibiu, atestă un orizont cultural neolitic (6.500-1.700 î.Chr.) bogat în material monetar şi arheologic :

 Anul primei atestări : 1307,  scrise : 1337

• Mathias de Brunwiler de III annis solvit VIII banales antiquos.
• 1337 Mathias Braunweiler este amintit ca plătitor de impozit bisericii catolice, într-un document al Vaticanului;
• 1488 este menţionată comuna libera Ballor aparţinând scaunului Cincu;
• mijlocul sec. XIV-lea se construieşte o biserică în stil romanic;
• mijlocul sec. XVI-lea, biserica este reconstruită în stil gotic, fortificată şi înconjurată cu ziduri groase şi trei turle, urmele se păstrează şi azi;
• 1532 satul este menţionat sub numele Broller având 54 de gospodării;
• 1600 satul este bântuit de ciumă;
• 1695 sunt menţionate 24 de gospodării nelocuite, fiind repopulate cu colonişti din Ţara Oltului;
• 1703-1707 sărăcimea Bruiului se alătura răscoalei „curuţilor”, este asediat scaunul Cincului;
• 1774 are loc o răscoală condusă de Sava Dumitru, fiind asediat Cincu Mare;
• 1759 locuitorii satului au hotărât să construiască o cazarmă;
• 1760-1762 recensământul generalului austriac Bucov mentionează existenţa în sat a 25 de familii ortodoxe, fără biserică şi fără preot;
• 1803 s-a construit prima biserică românească în afara satului, dărâmată şi reclădită  pe fundaţie de piatră între anii 1851-1854;
• 1872 a fost înfiinţată prima şcoală românească confesională;
• 1880-1914 mulţi bărbaţi fără pământ au emigrat în SUA;
• 1910 în Bruiu existau 395 gospodării la 1020 locuitori;
• 1930 se înregistrează 1026 locuitori;
• 1956 se înregistrează 999 locuitori.

ISTORICUL SATULUI ŞOMARTIN (maghiară – Martonhegy, germană – Martinsberg, Märtelsberg, Martersbärch,  latină – Mons Martini)

Anul primei atestări scrise : 1307 – possessio Martonhegy.

• 1337 într-o listă de impozite este menţionat un oarecare „Iohaness din Martinsberg”;
• sec. XIV se construieşte cetatea biserică săsească;
• 1488 la recensământ, figurează ca o comună liberă în scaunul Cincu, având 16 gospodării locuite, o moară, o şcoală, un preot;
• 1520 satul primeşte o subvenţie de la Universitatea săsească din Sibiu pentru fortificarea bisericii şi cu ziduri de apărare;
• 1532  numărul gospodăriilor locuite este de 34;
• 1568-1569 are loc procesul între satul Şomartin şi Feldioara pe problema arendării unor pământuri din apropierea satului;
• 1700 satul arendează o suprafaţă de teren şi o porţiune de pădure domnitorului muntean Constantin Brâncoveanu (pădurea lui Vodă);
• 1760-1762 în sat sunt 33 de familii ortodoxe fără biserică şi fără şcoală;
• 1852 s-a înfiinţat prima şcoală românească confesională;
• 1856 s-a ridicat un local pentru şcoală;
• 1856-1860 a fost ridicată prima biserică românească;
• 1870 un incendiu a distrus o mare parte din gospodării;
• 1886 o biserică greco-catolică din lemn a fost adusă din satul Corbi;
• 1826 circa 20 de locuitori emigrează în SUA.

ISTORICUL SATULUI GHERDEAL (maghiară – Gerdaly, germană – Gurteln, Girteln, latină – Valle Gertrudis)

Anul primei atestări scrise : 1332-1335 – Villa Glerrudis.

• 1332 menţiune documentară a satului înfiinţat conform legendei de o parte din coloniştii germani stabiliţi în satul Cârţa;
• 1488 se menţionează 18 gospodării;
• 1520 a început construcţia unei cetăţi săseşti din gresie întărită cu mortar, având forma unui pătrat cu latura de 33 m şi o înălţime de 5-6 m, cu turnuri în afara în cele  4 colţuri;
• 1590 incursiunea turcească obligă satul să plătească turcilor un tribut;
• 1612 a fost zidită biserica romano-catolică, pe ruinele căreia a fost ridicată o biserică luterană în anii 1851-1858;
• 1695 la recensământ se constată 11 gospodarii nelocuite;
• 1760-1762 în sat erau 16 familii ortodoxe;
• 1795 a fost zidită prima biserică românească;
• 1840 prima şcoală românească a început să funcţioneze;
• 1877 – 14 septembrie – un incendiu uriaş;
• 1921 reforma agrară;
• 1928 -19 locuitori emigrează în SUA;
• 1945– 100 de familii au fost împroprietărite cu 5 ha fiecare.

Istoricul organizării administrative

• 1844 – comuna Bruiu făcea parte din districtul Cincu Mare, situaţie ce s-a menţinut si în 1876, la reorganizarea administrativă a Transilvaniei;
• 1921 – la reorganizarea administrativă, după Unirea Transilvaniei cu România, comuna Bruiu a făcut parte din judeţul Făgăraş, plasa Cincu Mare;
• 1952 – intra în Regiunea Braşov, raionul Agnita;
• 1968 – la ultima reorganizare administrativ-teritorială a fost trecută la Judeţul Sibiu, cu centru rezidenţial şi economic, satul Bruiu.

Totalul clădirilor existente în comuna Bruiu este de 466, din care 210 în satul Bruiu, 201 în Şomartin şi 55 în satul Gherdeal. Ideea de bază este că o mare parte dintre acestea, aflate sub proprietate privată, au o arhitectură deosebită, ce poate fi promovată prin sate de tip ecomuzee, cum este posibil în Gherdeal şi mai ales pe cât posibil acestea să fie restaurate şi conservate.

Din păcate majoritatea acestor clădiri sunt abandonate, mai ales cele din satul Gherdeal, iar proprietarii sunt stabiliţi în Germania, fără a avea vreo motivaţie de a le reabilita curând.

Caracteristicile reliefului

Comuna se prezintă ca o aşezare de tip compact, o comună de deal, prezentând două forme geomorfologice distincte: versanţi şi văi secundare. Versanţii constituie forma de relief  predominantă, ocupând aproximativ 90% din întreaga suprafaţă a comunei; nu au înălţimi prea mari şi sunt orientate în general pe direcţia N-S, prezentând, în majoritatea cazurilor, pante cu expoziţie estică sau vestică.

Reţeaua hidrografică

Apele ce străbat teritoriul comunei aparţin de sistemul hidrografic al râului Olt, care se află la circa 16 km spre sud şi de care aceste ape sunt legate printr-un bazin secundar, creat de pârâul central ce străbate comuna pe direcţia est-vest; acest bazin are aspectul unei mici depresiuni, ascunse între dealuri cu versanţi văluriţi. În general, alimentarea cu apă a micilor pâraie este pluvială, prezentând debite minime în lunile iulie-septembrie şi cunoscând o creştere bruscă în perioada ploilor de toamnă şi în timpul primăverii. Pânza freatică în văile secundare se află la o adâncime destul de mică (0,5-2 m), în timp ce pe versanţi adâncimea la care se află apa freatică variază între 3-5 m, atingând uneori chiar 9 m. Datorită debitului redus, aceste ape nu oferă posibilităţi de valorificare a hidroenergiei.

Clima

Climatul din aceasta zonă este specific de deal cu temperaturi mai ridicate decât la munte şi mai scăzute decât cele din câmpie şi cu precipitaţii cu cantităţi mai ridicate, fenomenul de secetă întâlnindu-se pe perioade scurte de timp.

Temperatura are valori medii anuale de aproximativ 9 grade C , iar în cursul unui an să prezinte oscilaţii de -5 grade C temperatura medie a lunii ianuarie şi +20grade C temperatura medie a lunii iulie.

Precipitaţiile au cantităţi cuprinse între 600 si 650 l /mp cu oscilaţii de-a lungul anului, perioada de vârf fiind luna iunie, iar perioada cu cele mai mici valori fiind luna februarie.

Vântul prezintă mari diferenţe între zona de culoar unde sunt amplasate cele trei localităţi şi zona înconjurătoare de podiş. Dacă în prima zonă vântul are o intensitate şi viteză scăzută, în zona înconjurătoare puterea şi intensitatea este mare. Acest fapt face ca cele trei localităţi existente: Bruiu, Şomartin şi Gherdeal să fie  amplasate la adăpost, în locurile cele mai favorabile.

Vegetaţia si fauna

Din punct de vedere al vegetaţiei, teritoriul comunei se încadrează în zona pădurilor de foioase, la interferenţa zonei stejarului cu cea a fagului. Vegetaţia arborescentă este formată din stejar, carpen, fag, arin, gorun, fără ca vreuna din aceste esenţe să predomine cu regularitate; la marginea pădurilor predomină aglomerări de salcâmi şi sălcii. Vegetaţia ierboasă a pajiştilor naturale este extrem de variată, în timp ce pe fâneţele din văi predomină o vegetaţie hidrofilă.

Pădurile şi fâneţele sunt populate cu cerbi, mistreţi, căpriori, lupi, ursi, vulpi, iepuri si alte animale.

Varietatea peisajelor, frumuseţea locurilor, pitorescul satelor aşezate între dealuri poate fi un atu în dezvoltarea zonei, drumeţia şi recrearea putând fi practicate în condiţiile îmbunătăţirii accesului şi a căilor de comunicaţie.

Teritoriul comunei Bruiu  este situat în partea estică a judeţului Sibiu, la limita cu judetul Brasov. Comuna este situată la 64 km de municipiul Sibiu şi 25 km de Agnita.

Teritoriul administrativ al comunei are o suprafaţă de 9709 ha şi cuprinde localităţile:

– sat BRUIU – reşedinţa comunei cu o suprafaţă de 67,42ha este amplasat în partea centrală a teritoriului administrativ

– sat ŞOMARTIN cu o suprafaţă de 65,89ha amplasat la sud de Bruiu

– sat GHERDEAL cu o suprafaţă de 23,61 ha amplasat la sud–est de Bruiu

Teritoriul administrativ se învecinează cu:

la  N- E, E şi S-E cu teritoriul Judeţului Braşov

la S-V cu teritoriul comunei Arpaşul de Jos

la V şi  N-V cu teritoriul comunei Chirpăr

În ceea ce priveşte relaţia comunei Bruiu cu exteriorul pe căile de comunicaţii, acestea se vor face prin:

– DJ104E – Şomartin-Arpaşu de Jos cu legătura directă la DN1 Sibiu-Braşov, constituind relaţia cea mai directă cu municipiul reşedinţă de judeţ.

– DJ105E – face legătura cu DJ106 Sibiu-Agnita, legând localităţile Marpod, Săsăuşi, Şomartin, Bruiu şi de aici spre Cincu (jud. Braşov).

– DC42 – leagă localitatea Bruiu de localitatea Gherdeal

Cea mai apropiata gară CFR: Arpaşu de Jos, 17 km.

Comuna Bruiu este o localitate cu activitate preponderent agricolă. Ocupaţia de bază a locuitorilor din comună este cultura plantelor şi creşterea animalelor. Analizând situaţia actuală a culturii plantelor se observă dominarea culturilor cu plante furajere şi mai puţin cu cereale. Aproximativ 15% din suprafeţele destinate culturii plantelor sunt neutilizate, fiind în stare de conservare. Zonele cultivate se află în imediata apropiere a localităţilor.

Creşterea animalelor este o altă ocupaţie a locuitorilor. Se cresc bovine, ovine, porcine, păsări şi cabaline. Numărul bovinelor sunt în creştere odată cu apariţia a 3 ferme de creştere a acestora.

Populaţia comunei în prezent numara in jur de 637 de locuitori cu domiciliul stabil, din care:

– în Bruiu – 403 locuitori

– în Şomartin – 224 locuitori

– în Gherdeal – 10 locuitori

Din datele obţinute de la Comisia Naţională de Statistică, evoluţia populaţiei de-a lungul anilor se prezintă astfel:

1930                2590 locuitori

1956                2508 locuitori

1966                2190 locuitori

1977                1746 locuitori

1992                   874 locuitori

2002                   795 locuitori

2009                   752 locuitori

2011                   703 locuitori

Pe teritoriul comunei se observă o îmbătrânire a populaţiei datorită mutării tineretului în oraşele apropiate sau în afara ţării.

În prezent comuna Bruiu dispune de sistem centralizat de alimentare cu apă, dar fara sistem centralizat de canalizare a apelor uzate. Exista studiu de fezabilitate si suntem prinsi in masterplanul judetului cu realizarea investitiei de canalizare cu societatea S.C. Apa Tarnavei Mari S.A..

Comuna este electrificată în întregime. Exista o centrală telefonică digitală în Bruiu, la care sunt conectate şi celelalte sate. Semnalul de telefonie mobila este foarte slab in zona.

Comuna nu are instalaţie de alimentare şi distribuţie de gaze naturale, încălzirea făcându-se cu lemne în sobe sau centrale termice.

a)Teritoriul comunei Bruiu face parte din teritoriul protejat  Microregiunii de Dezvoltare a Podişului Hîrtibaciului (RO SPA 0099)

b)MONUMENTE ISTORICE ŞI DE ARHITECTURĂ cuprinse în listă sunt următoarele:

BRUIU

SB-II-a-A-12341 Ansamblul bisericii evanghelice fortificate- sf.sec.XIII-sec.XIX

SB-II-m-A-1234 .01 Biserica evanghelica – sf.sec.XIII; ext.sec.XIX

SB-II-m-A-12341.02 Incinta fortificată,cu patru bastioane şi turn- sf.sec.XV-sec.XVI

ȘOMARTIN

SB-II-m-A-12564 Biserica evanghelica – sec.XIII-XVI; 1795

GHERDEAL

SB-II-a-B-12391 Ansamblul bisericii evanghelice fortificate- sf.sec.XVI-sec.XIX

SB-II-m-A-12391 .01 Biserica evanghelica – cca.1850

SB-II-m-A-12391.02 Incinta fortificată,cu turnuri de colţ şi încăperi pentru provizii- primul sfert al sec.XVI, 1846( acces şi încăperi pentru provizii)

În afară de acestea mai există lăcaşe de cult, precum:

Biserica “Sfântul Ştefan”, din Şomartin, construită în sec. 19 de Achim Cocos, care este declarat primul cititor, după el urmând fiul sau Lazăr Cocos, împreună au slujit 127 de ani la Sfântul Altar pentru credincioşii Filiei Şomartin. În Biserica există icoane foarte vechi, declarate patrimoniului cultural, precum şi veşminte şi alte obiecte de cult.

Biserica “Cuvioasa Paraschiva”, din Bruiu, este amplasată în centrul satului fiind construită în anul 1854. În biserica exista icoane foarte vechi, declarate patrimoniului cultural; clopotele au fost donate bisericii prin jertfa credincioşilor în anul 1854.